Recent, Consiliul de Administraţie al BNR a decis să nu reducă rata dobânzii de politică monetară, deşi rata anuală a inflaţiei şi-a continuat trendul descendent atingând un minim istoric de 1,79 la sută în luna mai 2012. A fost, desigur, un semn de prudenţă. Sau chiar mai mult: un act de adecvare a instrumentarului băncii centrale, în actualele împrejurări, în vederea asigurării stabilităţii preţurilor şi menţinerii stabilităţii financiare.

Marţi, când INS a comunicat datele privind inflaţia pe luna iunie 2012, aparent, se înregistra o schimbare de tendinţă în dinamica inflaţiei. Fiindcă, după ce timp de 14 luni, fără întrerupere, rata anuală a inflaţiei a tot scăzut, de la 8,41 la sută în mai 2011 până la 1,79 la sută în mai a.c., vedem cum în iunie direcţia de mişcare s-a schimbat. Rata anuală a urcat de la 1,79 la 2,04 la sută. Creşterea, de numai un sfert de punct procentual, nu e mare, dar e creştere. Şi cum, în iunie, rata lunară nu a urcat, ci a coborât, de la plus 0,20 la sută la minus 0,04 la sută, rezultatul pare paradoxal.

Şi totuşi, nu e! În primul rând, nu e o surpriză. Comunicatul din iunie 2012 anticipa această realitate, notând o revenire peste nivelurile minime istorice consemnate, cauza fiind "efectul de bază statistic nefavorabil temporar anticipat în a doua parte a anului 2012". Unde e hiba? Acolo unde ne aşteptam. Patru luni de rate negative în 2011 (0,29 la sută în iunie, 0,35 în iulie, 0,35 în august, 0,21 în septembrie, toate cu semnul minus) ne vor da dureri de cap, din punct de vedere matematic, în al doilea semestru din acest an.

Cu ce ne confruntăm? Imaginaţi-vă că aveţi în faţă trei ecrane. Şi că toate trei redau filmul preţurilor în 2011 şi 2012, cu notele specifice. Vom vedea cum doar câteva preţuri au urcat; cele mai multe au bătut pasul pe loc, iar altele, ceva mai multe, au coborât. Voi mai nota că fiecare ecran