Semnarea de catre FMI si noua banci prezente pe piata romaneasca a unei scrisori prin care acestea se angajeaza sa nu scoata bani din Romania - o premiera in istoria acordurilor cu FMI - arata montajul financiar in care Romania a intrat, mai mult sau mai putin obligata: banii publici preiau riscul de la capitalul privat.

Ziua in care BNR si Guvernul au admis ca suntem ingenuncheati si ca avem nevoie de 20 mld. euro va ramane una din cele mai negre din istoria financiara a tarii. Pentru membrii guvernului Boc, abia adus la conducere prin miscarea surpriza din decembrie, esecul nu este atat de usturator.

Dar pentru oficialii BNR, care au grija de 20 de ani de rezervele Romaniei, semnarea acestui acord, adica acceptarea faptului ca am fost infranti ca si economie, ca si stat, este una din cele mai negre zile din istorie.

Pentru ca a descrie acest acord ca pe o centura de siguranta, si nu una de salvare, nu sunt decat vorbe de politician. Financial Times, Wall Street Journal, agentiile de presa internationale au titrat scurt: Romania a fost salvata de FMI si UE, dupa Islanda, Letonia, Ucraina si Ungaria.

Oricum o intoarcem, cine poate explica cum de la o economie cu o crestere economica medie de 6% timp de noua ani, rezervele tarii au fost atat de prost administrate ca a fost nevoie peste noapte de dublarea lor? Cine poate explica ca avem nevoie de urgenta de jumatate din bugetul consolidat al statului?

De sase luni oficialii nostri - ministri, functionari ai BNR - spun ca noi nu suntem Islanda, ca nu suntem Ungaria, ca agentiile de rating si bancile internationale gresesc, ca nu avem nevoie de bani din strainatate, ca datoria externa este a bancilor si a firmelor private, nu a statului, care deci nu are de ce sa se imprumute.

Oficialii s-au prins ca intr-o plasa de paianjen in propriile lor declaratii pana au ajuns complet imobilizati