Spuneam cu ceva vreme în urmă că înaintea campaniilor electorale guvernanţii vor constata că nu intră de nicăieri bani la buget. Şi atunci, în disperare de cauză, le vor veni idei trăznite.
Cu riscul ca aceia pe care vor să-i suprataxeze să tragă obloanele. Cu preţul unor locuri de muncă pierdute...
Iată că ministrul Finanţelor s-a gândit ca Ziua Muncii să fie sărbătorită prin disponibilizări. De la 1 Mai se modifică prin ordonanţă de urgenţă Codul Fiscal, deşi se ştie că mediul de afaceri trebuie avizat, de regulă, cu şase luni înainte de schimbarea acestuia, iar măsurile să intre în vigoare de la data de 1 ianuarie a anului următor.
Mai important: microîntreprinderile şi firmele de tranzacţii imobiliare, societăţile de leasing, comercianţii, service-urile auto, hotelurile şi restaurantele, companiile IT, industria alimentară şi a băuturilor, transportatorii rutieri vor plăti fie o cotă forfetară minimă, fie un impozit pe cifra de afaceri, şi nu pe profit. Iar Fiscul cere repede prima tranşă de impozit, fiindcă vin alegerile europarlamentare şi n-are răbdare să vadă dacă firmele vor înregistra sau nu profit în an de criză.
În zonele vizate de Pogea sunt concentrate fix companiile mici, cele ce nu pot face faţă presiunilor politice, nu sunt expuse presiunilor sindicale şi generează o concurenţă puternică. De parcă patronatele - reprezentantele firmelor mari - şi sindicatele şi-au dat mâna cu statul, pentru instaurarea unui cartel mafiot naţional. Iar cei ce nu fac parte din "familie" plătesc o taxă de protecţie.
Să vedem însă care este logica ce stă la baza supraimpozitării IMM. Introducerea impozitului forfetar este necesară, deoarece peste o treime din numărul societăţilor înregistrate declară pierderi, în condiţiile unei cifre de afaceri ridicate, iar statul nu trebuie să permită firmelor un comportam
