Acum 10 ani, in Romania trebuia sa fiinteze deja societatea socialista multilateral dezvoltata - daca era sa fie pe-a lui Ceausescu si se incheia planul cincinal respectiv. Insa niciodata nu e prea tarziu. Visul lui nea Nicu e pe cale sa devina realitate in anii 2000.Francofonia nu ne uneste cu Franta, ci cu neamurile lui alde Mobutu

Acum 10 ani, in Romania trebuia sa fiinteze deja societatea socialista multilateral dezvoltata - daca era sa fie pe-a lui Ceausescu si se incheia planul cincinal respectiv. Insa niciodata nu e prea tarziu. Visul lui nea Nicu e pe cale sa devina realitate in anii 2000.

Daca ne uitam la inflatia si dobanzile dintr-o singura cifra, la ratingul investitional si la calificativul de economie de piata functionala, se poate trage concluzia ca performantele recente ne fac sa ne asemanam din ce in ce mai mult cu statele dezvoltate. Ce pacat ca balanta de plati, care nu minte niciodata, ne apropie de lumea a treia!

Cu alte cuvinte, incontestabilii pasi inainte facuti de tara noastra la acest inceput de mileniu le arata strainilor redresari, recuperari si recorduri - cei 3R care vor duce Romania in Uniunea Europeana. Garantia peremptorie a transformarii dintr-o tara emergenta intr-una dezvoltata. Din nefericire insa, structura exporturilor si nivelul de trai sunt prea putin schimbate fata de acum trei cincinale. Inainte de ’89, consumul era limitat de lipsa marfurilor, desi bani avea toata lumea. Acum e marfa in prostie, dar nu mai au oamenii cu ce s-o cumpere - rezultatul e acelasi. Intreprinderile, rebotezate companii, sunt la limita rentabilitatii, la fel ca-n vremea comunismului. Si, tot ca pe vremuri, romanul a ajuns la limita suportabilitatii. De asta s-au mostenit scutirile de taxe si comertul la negru.

Vorbeam de lumea a treia: state macinate de nivelul de trai scazut, de supraindatorare, de importurile de marfu