Săptămâna trecută, un cunoscut din Londra mi-a trimis un link însoţit de următorul mesaj: "Citeşte în Financial Times un interviu senzaţional cu premierul din ţara ta". M-am uitat imediat pe pagina electronică a cotidianului britanic şi am observat că interviul era cu Donald Tusk, nu cu Emil Boc. I-am replicat imediat englezului: "Vezi că eu sunt român, iar interviul e cu premierul Poloniei...", dar asta nu m-a oprit să mă întreb: De ce Financial Times nu-l intervievează şi pe Boc? Nu vrea el sau Financial Times?
Într-un final am trecut peste această enigmă şi am început să citesc interviul cu Tusk. La întrebarea: "Planificaţi o nouă rundă de reforme?", polonezul a răspuns că privatizarea este o parte importantă a planului său. Şi nu doar pentru că aduce 6-7 miliarde de euro în 2010, ci şi pentru că "ar trebui să fie cât mai puţin guvern posibil în economie. În Polonia, o mai mare competitivitate, şi o creştere şi o rată a economisirii mai mari sunt posibile într-o economie care este reglementată cât mai puţin posibil, în care libertatea, competiţia şi proprietatea privată sunt valori-cheie".
Iar Tusk continua, subliniind că: "Nu vrem să spunem nimănui cum să procedeze, dar vrem să folosim propriul exemplu ca să arătăm că economisirea este calea normală, nu traiul pe credit. De asemenea, civilizaţia europeană ar trebui construită pe valorile fundamentale ale libertăţii, proprietăţii private şi competiţiei, limitând rolul statului, şi pe baza integrării europene. Aceasta este calea de a îndeplini aspiraţiile Poloniei şi ale Europei - este singura cale. Orice altă cale - cum ar fi mai mult stat în economie sau protecţionism - este, în opinia noastră, falsă.
Ca guvern suntem hotărâţi să nu urmăm aceste căi. Suntem capabili să ne reducem deficitul şi datoria, să adoptăm reforme de anvergură pe care nu toate guvernele în lumea de azi pot
