Ştim încă de la 1848 că politica românească este meteosensibilă şi că în spaţiul carpato-danubiano-pontic până şi revoluţiile se fac în funcţie de starea vremii. Aşa că poate nu ar trebui să ne îngrijoreze prea tare excesele retorice, acuzele reciproce şi concursurile de competenţă de tipul „ba tu, ba eu” împrumutate din arsenalul jocurilor copiilor din grupa pregătitoare de cele două Palate.

Jocuri şi acuze revenite în actualitate îndată după ce, în urmă cu vreo două săptămâni, preşedintele Traian Băsescu, încălzit de lumina reflectoarelor de la postul de televiziune Digi 24, dar şi spre a le da satisfacţie partizanilor săi, care în reuniunile de criză din fiecare seară de la B1tv, îi reproşează non-combatul, a redescoperit că nu-i pace sub măslini, aşa că nu poate fi pace nici între el şi premierul Victor Ponta. Iar cum recent directorul ANM ne-a prevenit că alternanţele dintre vremea bună şi cea severă, caracterizată de scurte, vijelioase, din senin iscate dar şi repede trecătoare furtuni tropicale devin regulă, nu cred că au prea multe motive de jubilaţie nici profeţii iminentei ruperi a USL. Ceea ce înseamnă că Uniunea, cu toate furtunile într-un pahar cu apă din repertoiu şi cu hârjonelile ei cu tot, îşi va duce traiul şi îşi va mânca mălaiul până în 2016, iar Crin Antonescu va fi candidatul ei la prezidenţiale în 2014.

Dacă în zona stângii lucrurile par cât de cât limpezi, lucrurile sunt mai puţin lesne de desluşit în cea a dreptei. Mişcarea populară ce şi-l reclamă, în cel mai curat spirit anticonstituţional, drept geniu tutelar pe dl. Traian Băsescu, bate conştiincios, pe banii statutului şi flancată de oamenii SPP-ului, oraşele şi judeţele României, pregătindu-şi înscrierea ca partid politic. Cu toate asigurările date de dl. Băsescu că Mişcarea musteşte de oameni de nădejde, pentru moment e dificil de aproximat care dintre corifeii şi oamenii ei