Autor: Dr. Iulian Serban,
Spitalele publice, alãturi de regiile autonome, sunt ultimii “mastodonti” ai comunismului. Cei care mai au mentalitãti comuniste, de tipul “timpul trece, leafa merge, noi cu spor muncim”, tin cu dintii ca economia de piatã sã nu intre peste aceste spitale.
Un analist politic de stânga fãcea recent o comparatie corectã si realistã, chiar dacã îi dãdea o conotatie negativã, previzionând cã dezvoltarea spitalelor din România se va face asa cum s-a dezvoltat comertul de bunuri de consum în ultimii 20 de ani. La începutul anilor 90 au apãrut consignatiile, apoi boutique-urile (o denumire poeticã a dughenelor din stradã), ulterior magazinele de cartier si în final supermarket-urile marilor firme de retail din lume. La fel, spunea Domnia sa, se va dezvolta si un sistem de spitale private apartinând unor mari firme de profil din lume, care vor veni si vor construi niste clãdiri uriase unde „sãracii români” vor fi jumuliti de bani. Ceea ce uita sã spunã este cã, abia în ultima fazã a dezvoltãrii sistemului de retail consumatorul poate participa la un comert civilizat, iar „sãracii români” merg toti la aceste supermarketuri pentru a cumpãra produse si bunuri de consum. Personal, sper ca aceastã viziune sã fie corectã, pentru cã atunci „sãracii români” vor avea spitale civilizate si toti vor merge acolo unde vor exista servicii medicale civilizate, exact cum aceiasi „sãraci români” merg acum numai la supermarketuri. De ce? Pentru cã acesti „sãraci români” pe care îi tot cãineazã unii politicieni sau analisti politici doresc spitale ADEVÃRATE!
Ce conditii trebuie sã asigure statul ca un spital sã devinã un spital adevãrat? Sã impunã cerinte minimale de calitate în spitale, pentru ca acestea mãcar sã semene cu cele din alte tãri europene si sã le aplice nediscriminatoriu.
Economia concurentialã de piatã se bazeazã pe un concept s
