Tot mai mulţi oficiali români subliniază de câte ori au ocazia că România nu este într-o stare aşa de rea precum Grecia.
Situaţia aminteşte de cea de pe parcursul anului 2008, înainte de criza Lehman Brothers, când aceiaşi oficiali arătau către Ungaria ca pe "oaia neagră", care a trebuit să se împrumute de la FMI din cauza derapajelor fiscale.
Ziarul Financiar a atras atunci atenţia - "să nu văităm Ungaria, că are cel puţin cinci ani înaintea noastră". Acum mulţi ajung să vaite Grecia. Păi Grecia are 20-30 de ani înaintea noastră, nu cinci ani.
Şi nu numai cu Ungaria era făcută comparaţia care ne-ar fi "avantajat" atunci, ci şi cu ţările baltice, care începuseră deja tăierile de salarii.
În 2009, când Ziarul Financiar l-a întrebat pe preşedinte dacă va fi nevoie şi în România de o asemenea măsură, tonul a fost ridicat: "În niciun caz". 2010 a dovedit contrariul.
O fi Grecia în criză, dar nu premierul Greciei a participat ieri la deschiderea unei fabrici de produse lactate cu capital românesc la Salonic, ci premierul Emil Boc la Braşov, la Olympus Diary, investiţie de 30 de milioane de euro.
Şi spune-i unui grec că e în criză, că primul lucru pe care ţi-l spune este câte românce lucrează în Grecia pe câteva sute de euro pe lună.
Cine cumpără pe cine, cine pe cine angajează, acolo se vede puterea economiei.
Deocamdată românii exportă în Grecia marfă de 562 milioane de euro pe an (2010), în timp ce grecii vând aici de 628 milioane de euro pe an. Şi ne bat chiar şi la fructe şi cereale: 38 milioane de euro importuri din Grecia, faţă de 34 milioane de euro exporturile firmelor româneşti, cererea de grâu românesc necompensând pofta românilor de portocale din sudul Peninsulei Balcanice.
Să fim serioşi. România este (încă) o ţară în care 30% din populaţie lucrează în agricultură, cu un consum de produse care indică civ
