Nu e uşor să sesizezi la un copil că are nevoie de ochelari. Mai ales când există un viciu de refracţie doar la un ochi, capcana e şi mai mare, fiindcă micuţul nu ştie să spună că vede rău cu un ochi, ba, mai mult, el se descurcă cu celălalt, aşa că defectul trece neobservat, creierul se dezobişnuieşte să folosească ochiul defect şi apare ambiopia, nevederea la un ochi persistând toată viaţa.
Dacă defectul de vedere se descoperă pe la 3 ani, există metode de reeducare, acestea doar până la vârsta de 6 ani reuşind să salveze ochiul. Cum îşi poate da seama un părinte că odrasla sa are nevoie de ochelari? Dacă micuţul strânge din pleoape, îşi micşorează "ochiul", de fapt micşorează fanta dintre pleoape, adică închide niţel din ochi, e semn că are nevoie de ochelari. Când îngustează porţiunea liberă dintre pleoape, adică strânge pleoapele, modifică curbura ochiului, jucând astfel rolul unei lentile. Această manifestare instinctivă de a-şi corecta ochiul prin pleoape se aplică şi la tineri sau la maturi când au nevoie de ochelari. Când copilul înclină capul ca să vadă mai bine e un semn că el are astigmatism. În materie de lentile cu plus, semnul este fără dubiu. Fie copil, fie matur, nu vede bine de aproape şi îşi depărtează cartea sau ziarul ca să poată citi. Trebuie să-şi pună ochelari cu plus şi atunci cititul se face la distanţa normală, 25-30 cm. Când un om îşi apropie obiectele de ochi, îşi apropie foaia scrisă ca să citească este semn de miopie. După ce a explicat toate acestea, prof. dr Monica Pop mai face o precizare. Ochiul de regulă nu dă senzaţie de ameţeală. Când un om suferă de ameţeli, trebuie să meargă la neurologie sau la doctori de urechi. Apar ameţeli din pricina ochiului rar şi atunci când ochelarii sunt nepotriviţi, fie că lentilele nu au dioptriile necesare, fie că ochelarii au fost rău realizaţi, nerespectând distanţa pupilară şi a
