Bãtrânete, haine grele

NECÃJITI Maria si Gheorghe Tremurici reprezintã imaginea fidelã a bunicilor nostri, ai tuturor. Blânzi, buni, rãbdãtori, dar bãtrâni si plini de suferinte, într-o astepare continuã ca pe poartã, mãcar din când în când, sã le intre copiii, nepotii. Povestea lor este însã mult mai tristã decât a altor bunici. Singuri pe lume, acestia nu au fost binecuvântati cu urmasi cu toate cã si-au dorit, drept dovadã, casa lor este ticsitã cu jucãrii pe care bãrbatul le-a strâns de-a lungul vietii. “Astept sã-mi vinã nepoatele – fiicele fratilor – sã se joace cu ele, desi sunt mari acum, or avea si copii”, ne-a spus acesta. Mãcinati de boli, în imposibilitatea de a se trata corespunzãtor din cauza unui venit mult prea mic, bãtrânii trãiesc de pe o zi pe alta într-o casutã dãrãpãnatã de pe strada Cãlugãreni. Pentru a câstiga un ban în plus, cei doi soti au gãsit o metodã ineditã, vând pescarilor amatori râme.

Întinsã pe un pat vechi în dreptul singurei ferestre din încãpere, Maria Tremurici pare chiar mai palidã decât este în realitate din cauza razelor de luminã care pãtrund prin perdea si cad peste corpul ei firav care îti lasã impresia cã te afli în fata unei fiinte imaginare. Slabã, cu pãrul alb, fãrã culoare, aceasta vorbeste cu greu, pe chipul ei citindu-se durerea si neputinta. Starea deplorabilã în care se aflã este cauzatã nu numai de vârsta înaintatã ci mai ales de bolile care o macinã si de lipsa unui tratament adecvat. Maria Tremurici a fost diagnosticatã în urmã cu mai multi ani cu Parkinson. Acestei maladii cumplite i s-au adãugat între timp altele. Am întrebat-o ce vârstã are dar, confuzã, nu a stiut sã ne rãspundã initial, dupã putin timp spunându-ne “M-am nãscut în noiembrie 1938. Asta înseamnã cã am 74. Nu-i asa?” Desi se prezintã mai bine, sotul ei, Gheorghe Tremurici, în vârstã de 80 de ani, are parezã pe partea dreapt