Indicatorii arata ca economia se restructureaza, dar nimeni nu poate arata un caz concret. Ca sa compenseze povara rezervelor minime obligatorii, bancile au inventat creditele in franci elvetieni si yeni japonezi. Mai au un pic si vor lansa pe piata imprumuturi in moneda statului Botswana.
Noroc ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a sesizat problema inainte de se ajunge sa se dea credite in lire cipriote, dolari caymanezi sau balboas panameze. A zis ca in momentul in care inflatia va scadea la 5% (nivel de care ne GARANTEAZA ca se va apropia la 1 ianuarie 2007) se va reduce si nivelul rezervelor minime obligatorii. El a adaugat ca deja banca centrala a lasat mai multi bani intr-o economie care are "o crestere neasteptata de productivitate" si in care "cifrele recente arata schimbari structurale".
Asa o fi, numai ca mai poate exista si un alt scenariu, ca in manualele alternative. Daca rezervele minime s-ar majora in continuare, iar dobanzile la credite s-ar duce si ele in sus - pe undeva pe la 20% - ce s-ar intampla? Capacitatea de plata a imprumutatilor ar fi mai buna sau mai proasta? Pai, daca creditul creste, chiar si atunci cand se maresc rezervele minime si dobanzile, inseamna ca explicatia mai plauzibila nu e ca se imbunatateste structura economiei, ci doar ca se inrautateste calitatea imprumuturilor.
Si, atunci, ce-i de facut? BNR relaxeaza masurile administrative in speranta ca bancile comerciale vor compensa cu viitoare imprumuturi bune potentialele "default"-uri.
In fine, nici strainii care ne finanteaza acum imprumuturile n-ar reactiona pozitiv la o scumpire de amploare a creditului, fiindca, dincolo de bucuria de a-si vedea mai bine remunerate resursele, le-ar fi din ce in ce mai teama ca pe o piata nesofisticata, cu expuneri in credit destul de fixe si dobanzi variabile, mediul se strica, iar banii nu se mai intorc la credit
