1 Este foarte greu să vorbeşti despre Bucureşti, aflîndu-te în Bucureşti. Fiecare dintre noi, care trăim aici, avem o imagine despre acest oraş, pozitivă sau negativă. Unii sîntem aici de mai multe generaţii, alţii de una singură sau abia au venit. La un moment dat, fiecare dintre noi, sau părinţii, sau bunicii noştri, au venit în acest oraş. Avem imagini de-aceea foarte diferite despre el. Fiind însă de trei generaţii bucureştean, m-am gîndit că am dreptul de-a vorbi mai critic. De fapt, cu cît stai mai mult în Bucureşti, cu atît devii mai critic. Acest lucru l-am văzut la scriitorii din diverse generaţii, care, în perioada modernă, în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, au scris despre oraş. Întîmplarea face că locuiesc în casa care a fost a bunicilor mei, nu în casa în care m-am născut. Dar, aşa cum poate unii dintre dvs ştiu, am fost mult timp plecat din ţară. Simt, de-aceea, o oarecare distanţă de oraş, dar am şi sentimentul opus, acela că aici sînt rădăcinile mele. Nu pot fi numai negativ. Sînt, aşa cum se spune, un om al locului. Dacă acest loc, care m-a produs, determină atitudini negative, atunci le trăiesc şi eu, dacă sînt pozitive, sînt şi ale mele. Asemenea sentimente contrarii ne caracterizează, probabil, pe toţi. Pentru că îmi este, de-aceea, foarte greu să vorbesc personal, am ales patru romane care vorbesc ele despre Bucureşti. 2 Există o serie de mitologii ale acestui oraş. Opţiunea de a porni o serie de conferinţe nu despre Bucureştiul real, ci despre mitologiile lui, este poate, în sine, simptomatică. Ce înseamnă, de fapt, o mitologie, este destul de cunoscut. Există însă mai multe sensuri ale cuvîntului: primul, sensul tare, cultic sau religios, este fo-losit adesea în România, deoarece îl cităm pe Mircea Eliade, dar există şi un sens mai slab, cel al lui Roland Barthes, care de fapt este obişnuit în practica vorbirii noastre. Aici nu ne gîndi