Plimbindu-ma, zilele acestea, pe plaja, si remarcind multitudinea burtilor rosii de soare expuse privirilor, m-am intrebat daca burta, printre burtosi, este numai un semn de apartenenta la club, la fel ca jeep-ul, iar cei in cauza nu observa niciodata ca ambele stirnesc, in restul societatii, mai curind mirare, daca nu neplacere. Eu cred ca ei observa acest lucru dar ca provocarea consta nu numai in etalarea semnelor puterii, ci si in incalcarea in mod deliberat a unor norme sociale mai largi. Daca, in pofida vicisitudinilor, a existat totdeauna un anume consens cu privire la regulile zise burgheze de politete, eleganta si adecvare la situatia data, au existat la fel de des si transgresari ale acestui cod, fie prin suprasolicitare – diverse forme de comportament salonard si mode avangardiste –, fie prin subminare dadaista, pop, house etc, sau de estetica a uritului, cel putin la fel de veche precum dandismul lui Baudelaire.
Dar nu de asemenea atitudini este vorba acum, ci de o etalare a diformitatii, vecina mai curind cu cea a schilodului care isi arata ranile pentru a cere bani, dar cu inversarea semnului social, caci burtosul, prin a sa osinza, nu vrea sa-si scuze saracia, ci sa ne trazneasca cu bogatia: ce daca sint diform, va cumpar pe toti, mama voastra de slabanogi! Altfel decit colegul sau grasul sau grasutul, care este bonom, afectuos si decontractat, adesea plin de umor, burtosul este rau, agresiv, incruntat, se uita urit, vorbeste stropsit si ii repede pe toti: el n-are prieteni, ca primul, ci doar clienti si gasca. Autoironiei grasceanului ii corespunde tupeul burtosului, nepasarea fata de orice norma, convingerea ca nu are nimanui de dat socoteala si ca lumea incepe de la el: va arat eu voua.
Fara a-mi demoniza personajul, as vrea doar sa spun ca el incarneaza cel putin trei atitudini mai generale. Prima este tupeul. L-as defin
