In Viena, inițial mi s-a părut imposibil să pot vedea un film în engleză. Cînd am descoperit cinematrograful Artis, problemele mele s-au rezolvat.
Plasat în centru, nu departe de Stepahnsdom și Graben (pe Schultergasse 5), cinematografull nu e, aparent, mare lucru: nu se bucură de o arhitectură specială, nici de cine știe ce stil. Dar, cel puțin pentru mine, are tot ce-i trebuie unui cinefil: șase săli, pare-mi-se, cu filme în limba originală; prezentarea acestora, în engleză, pe un perete de lîngă casă; un bar cu sucuri, ceaiuri, cafele, bomboane și floricele; o casieră rotofeie care te întreabă, invariabil, unde vrei să stai – front, middle or back?; scaune din catifea mov în unele din săli; un public de toate vîrstele și limbile; intimitate și o ușoară senzație de imperfecțiune, pe care nu o poți trăi la mall, de pildă...
De asemenea, drumul dinspre „ centru” spre Artis e fermecător: el poate trece pe lîngă Anker Clock (Ankeruhr), celebrul ceas Art Nouveau, construit între 1911 și 1917 în Hoher Markt, cea mai veche piață a Vienei. La ficare oră, cîte o figură sau două din istoria Vienei (printre care Haydn, Maria Theresa, Eugen de Savoya) se mișcă pe suprafața lui. Cînd ceasul bate ora 12, pot fi văzute toate cele 12 figuri.
Tot în Hoher Markt e Fîntîna căsătoriei (construită între 1729 și 1732), donată de Leopold I și înfățișînd nunta Mariei cu Iosif. Dar și o gelaterie fabuloasă, poposită „cît e vreme bună” (după spusele patronilor) tocmai din Italia.
In Viena, inițial mi s-a părut imposibil să pot vedea un film în engleză. Cînd am descoperit cinematrograful Artis, problemele mele s-au rezolvat.
Plasat în centru, nu departe de Stepahnsdom și Graben (pe Schultergasse 5), cinematografull nu e, aparent, mare lucru: nu se bucură de o arhitectură specială, nici de cine știe ce stil. Dar, cel puțin pentru mine, are tot ce-i trebuie unu
