În România nesimţirea creşte în ciuda scăderii populaţiei. Retrospectiv privind, fiecare nouă formaţiune ajunsă la putere prin vot a fost mai nesimţită decât cealaltă ... ca să se poată vorbi clar de degenerare. Care va fi soluţia europeană şi americană care să ne dezveţe de această meteahnă? Probabil, vom fi lăsaţi să crăpăm în propria nesimţire.

Până atunci însă tot nu-mi dau seama cum de nu le e ruşine politicienilor români de străinii cu care intră în contact. Toţi îi iau de neserioşi. După care aceiaşi politicieni se întreabă de ce nu le acordă cei de afară consideraţia de care se bucură în Europa demnitarii cu costum Armani şi maşină la scară? Explicaţia e simplă: formaţiunile din care fac parte nu-s partide, ci găşti – grupuri de interese care apar sub aceeaşi siglă. Pe respectivele persoane nu le-a unit elitismul, ci rapacitatea, voracitatea, tupeul, nesimţirea şi manelismul. Ei au nevoie de membri de partid şi îi atrag pe cei care-s la fel ca ei, dar capabili să facă prozeliţi. Mai departe, pe seama prozelitismului, nesimţirea este în creştere. Iar faptul că, în România, elitele s-au distrus ori s-au depreciat face ca găştile să fie conduse de cei cu origine sănătoasă. Persoanele de acest fel nu au nici cea mai mică intenţie să se instruiască şi nu consideră util să o facă nici copiii lor. Iar dacă avem în momentul de faţă una dintre cele mai înalte rate ale şomajului în rândul tinerilor înseamnă că patronii preferă să plătească nişte bani în plus celor care ştiu să muncească. Le măresc salariile celor care se pricep, îi pun să lucreze 12 ore pe zi, dar nu se gândesc nicio clipă să-i angajeze pe tineri. Şi această problemă, a decăderii învăţământului în ultimele două decenii şi a faptului că antreprenorii lucrează cu cei instruiţi înainte de 1990 sau puţin după, este strâns legată de dezinteresul pentru educaţie al celor care fac prozeliţi. O astf