Fara referendumul din 29 iulie am fi inteles mult mai tarziu o serie de planuri pe care le urzesc politicienii de la comanda Uniunii Europene. Romania a fost primita in UE pentru a intregi harta comunitatii. Fara Estici nu se dadea spatiu de respirare expansionismului german: Polonia nu era suficienta, si in plus era si catolica. Romanii si bulgarii nu au avut niciodata pretentii prea mari si erau dornici sa "intre in Europa" pentru a scapa de complexul de inferioritate al balcanismului. Ca atare, unde gasea Vechea Europa vreo 30 de milioane de entuziasti, gata de intrare fara multe intrebari in marea uzina de stors a continentului?
Se completa latura sud-estica a organizatiei, Grecia avea si ea un debuseu unde sa-si arate muschii, iar iesirea la Marea Neagra completa excelent culoarele de transport, care altfel se blocau la Szeged. Un cap de pod spre Turcia si o granita ferma spre Ucraina si Rusia aratau dimensiunile geostrategice ale extinderii UE.
Odata completata harta se trece la programul de integrare politica. Ce se intampla in ultimii ani a devenit mai evident pentru romani in ultimele luni. Integrarea politica, asa cum este gandita la Bruxelles, inseamna o supraveghere stricta a deciziilor interne si un amestec brutal in functionarea statului. Anchetarea liderilor romani de comisarii UE a fost facuta fara menajamente si, sub demagogia principiilor, a fost ordonata deturnarea vointei populare, exprimata prin vot.
Daca interventia din Romania s-ar fi produs intr-o tara de dimensiunea Sloveniei sau Lituaniei, anularea demiterea prin referendum a presedintelui, votata cu o larga majoritate de populatie, ar fi trecut fara atatea complicatii. In Romania a fost nevoie de o ofensiva a vorbelor fara precedent pentru a justifica presiunile comisarilor: lovitura de stat, uriasa frauda electorala, desfiintarea Curtii Constitutionale, anu
