Fără bănci puternice, în bună stare de funcţionare, economia de piaţă s-ar dezagrega. Din această perspectivă, mi se pare cel puţin ciudată opinia agenţiei "Bloomberg" că Europa de Est, ale cărei bănci au cel mai mare grad de dependenţă de finanţarea externă, ar putea "să beneficieze" (? !?) de o retragere a creditorilor vestici. E adevărat că, în toată regiunea, creditarea stagnează. E adevărat că acest fapt afectează creşterea economică. Şi tot adevărat este şi reversul: un deficit bugetar mai mic şi o reducere a deficitului de cont curent în condiţiile restrângerii finanţării străine. Dar unde ar fi beneficiul retragerii - chiar dacă pe termen lung - a finanţării externe? Şi, mai ales, ce "fitil" strecoară agenţia Bloomberg referindu-se la o zonă a Uniunii Europene, comunitate cu liberă circulaţie a persoanelor, a bunurilor fizice, a serviciilor şi a capitalurilor?

Să ne amintim. Fără participarea la capitalul băncilor noastre a unor bănci ori concerne străine renumite, care să aducă totodată şi un management performant, băncile noastre nu aveau cum să devină puternice. Şi fără bănci puternice nu era de conceput creşterea economică.

N-a fost simplu. Au fost suspiciuni, chiar temeri. Şi mai sunt. Nu era nicio noutate. Pretutindeni şi în toate timpurile, investiţiile străine au fost hulite la început şi aplaudate la sfârşit. Dacă lucrurile ieşeau bine. Peste tot, în anii 2000, la fel ca acum o sută de ani, se manifesta cel puţin prudenţă, dacă nu ostilitate faţă de investiţiile străine în bănci. Discuţii aprinse au fost în toată Europa de Est, deşi la un moment dat s-a constatat că nicăieri capitalul naţional nu reuşea singur să susţină vastele programe de finanţare a economiei şi a populaţiei.

"Nu ne vindem băncile!" - se striga în toată Europa de Est. Nevoia a dat însă o altă perspectivă lucrurilor. Încetul cu încetul, nu doar autorităţile, ci