Marti 2 februarie, la pranz, rata de schimb leu-euro, calculata si comunicata de Banca Nationala, nu a provocat nici nervi, nici emotii.
Numerosii analisti ai pietei financiare, referindu-se la cursul inregistrat, de 4,0877 lei pentru 1 euro, nu au fost deloc socati de schimbarea de sens. Faptul ca marti, fata de luni, s-a inregistrat o usoara depreciere a monedei noastre, de la 4,0805 lei la 4,0877 lei pentru un euro, n-a fost socotit un eveniment. De altfel, nimeni nu s-a grabit sa traga vreo concluzie. Analistii si-au spus ca, in cazul de fata, asteptarea e mama intelepciunii.
Aveau motive sa considere miscarea de marti un eveniment? Nicidecum. Nici macar nu era o premiera. De la 4 ianuarie 2010, prima zi bancara din acest an, si pana marti 2 februarie, rata leu-euro s-a miscat asemenea dintilor de ferastrau: a urcat si a coborat fara incetare. Piata valutara si-a afirmat astfel gustul pentru imprevizibil, surprinzandu-i pe operatori, cu deosebire pe cei preocupati de presiunile speculative asupra monedei noastre.
Sa privim cifrele. Anul a inceput cu o intrare in forta a monedei unice europene: 4,2265 lei pentru un euro in prima zi bancara. Apoi, marti 5 ianuarie am vazut o pierdere de altitudine: 4,2077 pentru un euro. Si cu asta - cel putin pana in prezent - pragul de peste 4,2 lei pentru un euro a iesit din joc. Efectul pendulului a functionat si euro a inceput sa piarda puncte. De la 4,22 lei s-a ajuns la 4,08 lei pentru un euro. Totusi, unii prezicatori, ce in 2009 vedeau cursul la 4,7 sau chiar 5 lei pentru un euro, au schimbat macazul. Altii, insa, au ramas fideli pozitiei lor si au continuat sa bata toba anticipand deprecieri pana la 4,5-4,7 lei pentru un euro. Razboi psihologic? Neintelegere a mersului pietei valutare? Cert este ca numarul celor care sufera cand se redreseaza leul nu-i tocmai mic. In primul rand, sufera cei care au acu
