Spunea cu năduf marea noastră actriţă Silvia Dumitrescu Timică, artista cu cea mai mare longevitate pe scenă, pînă la 88 de ani, că şi la momentul interviului nostru, avînd 92 de ani, ar fi urcat pe scenă, că "ştiu rolul din Micul Infern pînă la virgulă, dar nu mă mai ţin genunchii".

Spunea cu năduf marea noastră actriţă Silvia Dumitrescu Timică, artista cu cea mai mare longevitate pe scenă, pînă la 88 de ani, că şi la momentul interviului nostru, avînd 92 de ani, ar fi urcat pe scenă, că "ştiu rolul din Micul Infern pînă la virgulă, dar nu mă mai ţin genunchii". Trec anii şi chiar dacă sufletul unora nu are vîrstă, are ambiţii şi visări tinereşti, dar încep să scîrţîie totuşi unele subansambluri ale organismului. Şi fiindcă ceea ce o frîna pe veşnic tînăra şi fermecătoarea Silvia Dumitrescu Timică erau genunchii, l-am întrebat pe prof. dr Andrei Firică, marele ortoped, ce se întîmplă. Răspunsul primit este că pare-se cum că prin trecerea anilor mai întîi te lasă osul, şi nu articulaţiile. Tocmai de aceea luxaţiile sînt apanajul tinerilor, iar fracturile-necazuri de bătrîneţe. Totuşi şi în articulaţii apar stricăciuni locale, dar şi stricăciuni globale. În articulaţie, cu trecerea anilor, se cam strică totul. Se strică celulele şi metabolismul lor, se perturbă, astfel că se nasc în articulaţie mai puţine celule decît numărul celulelor care mor. Primul în articulaţie se strică aşa-numitul cartilaj. Cartilajul nu mai are încărcătura de lichid ce-i dă flexibilitate, se usucă, se rigidizează, îşi pierde rezistenţa, se rupe. Cînd prin trecerea anilor cartilajul se subţiază, se ajunge la frecarea os pe os. Ca la maşină, cînd te lasă amortizoarele şi se freacă metal cu metal, astfel încît se rablageşte toată maşina. Dar se deteriorează şi sinoviana ce căptuşeşte articulaţia, se deteriorează şi ligamentele ce înconjoară articulaţia şi capsula, iar muşchii v