Mi-am înghiţit hamsterul, de emoţie: ”spun acum, definitiv şi pentru totdeauna: Adio, partid democrat! Astăzi ne-am despărţit…” Aceeaşi emoţie i-o fi scuturat şi pe delegaţii de la Convenţie, care veniseră puşi pe treabă – să joace o şeptică, să halească un mic, să radă o bere, să facă o poză cu Monica Macovei.
Nu ştiu ce să mă doară mai întâi: că l-am pierdut definitiv şi pentru totdeauna pe singurul hamster aripat din viaţa mea, care mi-a fost ca un baci, sau că, la finalul Convenţiei, fluieraşii lui Vasile au adus pe scenă un copil nevinovat (altul decât Theodor Paleologu) să-i cânte Elenei Udrea ”Bătuta”.
Îmi drămuiesc cu parcimonie lacrimile, fiindcă voi avea nevoie de ele când Băse va fi suspendat de clanţa Noului DNA. Când Crin va intra în Palat, cu o scufiţă de noapte şi cu Europa-n cap.
De-aia nu plec încă în Ouagadougou. Încă au rămas destule atracţii în spaţial carpato-băsesciano-pontic: o masă la care să te aşezi, o descindere cu mascaţi, o trădare, o lovitură de stat. Nu plec, fiindcă românaşii nostri sunt înspăimântaţi. După ce a rupt-o cu PDL, i-o mai iubi preşedintele sau le dă papucii? Smulg câte o petală din somaţiile de la bănci şi se întreabă: ne iubeşte, nu ne mai iubeşte…
Mi-am înghiţit hamsterul, de emoţie: ”spun acum, definitiv şi pentru totdeauna: Adio, partid democrat! Astăzi ne-am despărţit…” Aceeaşi emoţie i-o fi scuturat şi pe delegaţii de la Convenţie, care veniseră puşi pe treabă – să joace o şeptică, să halească un mic, să radă o bere, să facă o poză cu Monica Macovei.
Nu ştiu ce să mă doară mai întâi: că l-am pierdut definitiv şi pentru totdeauna pe singurul hamster aripat din viaţa mea, care mi-a fost ca un baci, sau că, la finalul Convenţiei, fluieraşii lui Vasile au adus pe scenă un copil nevinovat (altul decât Theodor Paleologu) să-i cânte Elenei Udrea ”Bătuta”.
Îmi drămuiesc cu parcimonie